Tipărire

Toate isi au vremea lor

Virgiliu Peicu ¦ Editorial

 

Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. (Eclesiastul 3:1)

 

virgiliu peicu

Acesta este ultimul editorial pe care îl scriu ca redactor-şef la Curierul Adventist. Cu această ocazie, vă mulţumesc în primul rând dumneavoastră, cititorilor noştri, fiindcă ne-aţi fost alături. În cei aproape şase ani petrecuţi la revistă, m-am străduit, împreună cu colegii mei, să vă ofer mesajul lui Dumnezeu. Ca şi dumneavoastră, am navigat printre perioade de crize şi lupte. Nu am fi reuşit fără o echipă de oameni entuziaşti care preţuiesc adevărul şi pe Domnul Isus. Le mulţumesc tuturor colegilor mei şi, în special, colaboratorului meu, fratele Iosif Diaconu, directorului revistei, fratele Iacob Pop, şi tuturor celor care au scris articole şi au lucrat în redacţia Curierul Adventist. Rog pe Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi cei care iubesc Curierul Adventist. Ştiu că uneori am şi greşit, niciodată însă cu rea intenţie. Când s-a întâmplat, am fost întâmpinat de spiritul iertător al dumneavoastră. Vă mulţumesc!

Vine o vreme când trebuie să faci un pas înapoi. Când trebuie să accepţi, cu luciditate, că galaxia ta a trecut dincolo de linia orizontului, că deasupra ta sunt alte stele şi alt cer. Mie, cerul care se întinde acum deasupra mea, mi se pare că se pregăteşte pentru sărbătoare. E sărbătoarea a cărei aşteptare ne-a marcat viaţa şi ne-a adus atâtea bucurii şi împliniri spirituale. Ea a dat un contur real credinţei noastre şi ne-a întărit imaginaţia, ca să ne putem întâlni cu Domnul Isus în rugăciuni. Iar acum, după ce am consumat aproape tot uleiul din candela vieţii mele de slujire la Curierul Adventist, tot mai insist să vă spun că e gata să se audă strigătul de la miezul nopţii: ,,Iată Mirele, ieşiţi-I în întâmpinare!” ,,Toate sunt gata, veniţi la nuntă!” (Matei 25:6; 22:4).

Dragi cititori, aceasta am vrut să spun în cei aproape şase ani de când scriu în această revistă. Şi, dacă aţi fost îngăduitori cu mine atâţia ani, mai fiţi o dată şi primiţi o atenţionare.

Tennessee Williams povesteşte în nuvela Ceva de Tolstoi (1931) istoria lui Jacob Brodsky, un tânăr timid, fiul unui librar. Tatăl dorea ca fiul lui să facă studii şi să obţină o educaţie. Tânărul Brodsky nu dorea decât să se însoare cu Lila, o tânără ambiţioasă şi plină de dorinţa de a fi remarcată. Însă, la presiunea tatălui său, Jacob a mers la colegiu.

După un timp, tatăl lui s-a îmbolnăvit şi a murit. Jacob a renunţat la studii şi s-a căsătorit cu Lila, dragostea vieţii lui... A moştenit librăria şi a dus mai departe afacerea. Zilnic manevra şi citea cărţi, aşteptându-şi soţia să-l invite la masă.

Dar Lilei, viaţa aceasta de anticar, i se părea plictisitoare. Ea dorea o viaţă în care să fie admirată. Într-o zi, un agent muzical, descoperind că are voce bună, i-a propus să călătorească cu trupa lui. A acceptat fără nicio ezitare şi fără să-şi întrebe soţul.

Când Jacob a aflat, a fost cu totul devastat. La despărţire, el i-a înmânat cheia de la prăvălie şi i-a spus: „Păstrează această cheie, căci vei avea nevoie de ea. Dragostea ta pentru mine este sinceră, şi te vei întoarce într-o zi aici, iar eu te voi aştepta...” Ea l-a sărutat, a luat cheia din mâna lui şi a plecat. Iar el s-a adâncit în cititul cărţilor, aşteptând ca Lila să se întoarcă acasă. Şi-o imagina cât mai frumoasă posibil şi făcea tot felul de scenarii ale întoarcerii ei.

Anii au trecut. Într-o iarnă, o doamnă elegantă a intrat în librărie. Jacob s-a ridicat de la masă s-o întâmpine. „Cu ce vă servesc?” – a întrebat el. Doamna, care era Lila, iubirea vieţii lui, îi zâmbea învârtind în mână cheia casei lor. Dar cum secundele treceau, bucuria-i de pe faţă lăsa locul consternării. „Da”, zise ea, „vreau să cumpăr o carte, dar i-am uitat titlul...” Şi, dorind să-i trezească amintirile, începu să-i povestească subiectul acelei presupuse cărţi, care era de fapt povestea dragostei lor.

„Ştii povestea aceasta, nu-i aşa? Trebuie să ţi-o aminteşti”, insista Lila. „Hmmm... Mi se pare..., cred că am citit-o undeva... Da, sigur că da, cred că este... ceva de Tolstoi”, zise Jacob.

Trântind cheia pe masă, Lila se întoarse şi plecă plângând... Jacob se întoarse la locul lui de citit, neînţelegând nedumerirea clientei. Nu realiza că dragostea vieţii lui, aşteptată atâţia ani, venise şi plecase fără ca el s-o recunoască.

Nuvela lui Tenessee Williams îi frapează cu realismul mesajului ei pe aşteptătorii Domnului Isus. A te izola de lumea reală a credinţei, a trăi în scenarii şi în lumea fanteziilor religioase, în afara „adevărului prezent”, înseamnă a reedita drama lui Jacob Brodsky.

 

Virgiliu Peicu a fost redactor-şef la Curierul Adventist în perioada septembrie 2009–iunie 2015.

Joomla SEF URLs by Artio