Tipărire

Nu omitem esențialul

 

Teodor Huțanu ¦ Editorial

Isus medalionO știre observată de un predicator relata despre plimbarea a două femei pe o alee dintr-un mare oraș al lumii. La un moment dat, una dintre ele se oprește brusc și întreabă: „Auzi? Parcă miaună o pisică.” După o clipă de ascultare atentă, cealaltă răspunde: „Seamănă cu scâncetul unui copil.” Au căutat cu privirea în jur, însă tot ce puteau vedea era pavajul aleii, dar niciun alt indiciu. Pentru că sunetul straniu continua să revină, se întrebau: „Și totuși unde este copilul?” În cele din urmă, au apelat numărul de urgență, au sosit doi polițiști, aud și ei la fel, dar nu au idee unde ar putea fi copilul. Apoi, unul dintre ei observă o crăpătură a pavajului, îndepărtează placa și vede niște zdrențe, apoi marginea unei pături de spital în care era înfășurat un nou-născut. Dus de urgenţă la spital, copilul este salvat.

Nu este o noutate că și în 2016 viața este plină de forfotă, asemenea agitației marilor orașe. Preocupările, aspirațiile, nevoile, realitățile ne aruncă pașii pe traiectorii grăbite și aglomerate. Cine să mai audă suspinul unui copil? Și totuși semnalul înțelepciunii viețuirii pe această planetă strălucește cu o putere nediminuată de trecerea mileniilor: „Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește. Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu ca să mâncați o pâine câștigată cu durere, căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn.” (Psalmii 127:1,2)

Momentul providențial în care reușim să distingem vocea Copilului vine la noi în multe feluri. Bucuria sau întristarea, succesul sau eșecul pot să ne încetinească pasul și să ne extragă din vacarmul terestru, pentru a nu mai gravita „degeaba” în jurul unor iluzii. Iată un refren potrivit pentru 2016: „Ce folos să am un întins regat?/ Fără Domnul, sunt sărac!/ Eu vreau pe Isus,/ Bogăția mea,/ Să-mi inunde inima.” Ce altă supremă dorință am putea avea decât: „Eu vreau pe Isus și iubirea Sa”?

Când putem spune cu mâna pe inimă: „În sufletul meu, în familia mea, în biserica mea, în relațiile mele cu alții, El este esențialul”, atunci putem fi siguri că nu trudim degeaba. Prin acest telescop, toate se văd neasemuit de luminos. Isus este esențialul fără alternative.

Teodor Huțanu este redactorul-șef al revistei Curierul Adventist.

Joomla SEF URLs by Artio