Tipărire

Cărți salvatoare

De Virgiliu Peicu

 

Căutaţi în Cartea Domnului şi citiţi! (Isaia 34:16)

 

virgiliu peicu

Pe 20 noiembrie 2014, un student la Universitatea de stat din Florida a scăpat de un glonţ ucigaş printr-o carte. Jason Derfuss a postat întâmplarea pe o reţea de socializare. El a povestit acolo că a mers la bibliotecă să împrumute o carte despre învăţăturile marelui reformator englez John Wycliffe, despre care Ellen G. White scrie pe larg în cartea sa Tragedia veacurilor. Pe când părăsea biblioteca, un individ înarmat a început să tragă asupra lui Jason şi a altora aflaţi în preajma lui. Glonţul a intrat în rucsac şi a găurit cartea pe care o împrumutase. Trăgătorul se afla cam la cinci paşi în spatele lui. El a declarat pentru NBC News următoarele: „Nu există niciun motiv ca eu să fiu acum în viaţă, dar cărţile m-au salvat, Dumnezeu m-a salvat.”

Nu sunt puţine dovezile care demonstrează că au fost oameni salvaţi de cărţi şi la propriu, şi la figurat. Eu, personal, consider că am fost salvat spiritual de o carte. Şi nu mă refer la Sfânta Scriptură, pe care nu o apreciam cum se cuvine atunci. Aveam în jur de 20 de ani şi traversam o perioadă de puternice frământări cu privire la problemele existenţiale. Presiunea mediului ateist în care trăiam era puternică. Căutam „drumul”, şi orizontul era în ceaţă. Concepţia socială şi filosofică a vremii făcea tot felul de promisiuni şi oferte.

Într-una din zilele mele triste din cauza lipsei sensului vieţii, i-am făcut o vizită tatălui meu, care locuia într-un complex social, acolo unde trăiau muncitorii navetişti din Bucureşti. Când am ajuns în camera lui, mi s-a spus că e plecat puţin la cumpărături şi se întoarce repede. Am decis să-l aştept. M-am aşezat pe pat. Eram puţin agitat. Doream să citesc ceva. Uitasem să-mi iau cartea pe care tocmai o citeam. Era o carte de filosofie. Se spunea că ar fi una dintre cărţile de vârf ale culturii morale. Şi acum zic că era acceptabilă, mai ales că, pe ici, pe colo, mai făcea referire şi la Biblie, bineînţeles evaziv. Era un lucru uimitor pe vremea aceea ca cineva să facă referire la istoria sacră.

Tot frământându-mă, aşteptându-l pe tata, am văzut sub pat o valiză din lemn. Am fost curios să văd ce este în ea. Când am deschis-o, am văzut două cămăşi curate împăturite şi aşezate deasupra unui ziar. Am închis dezamăgit cufărul şi m-am întins pe pat. Am adormit nefiresc de repede, realitatea transformându-se în vis. Tata s-a apropiat de pat şi, zâmbind, m-a întrebat: „Ai găsit comoara din valiză?” M-am ridicat brusc. Nu era nimeni cu mine. M-am aplecat şi am scos iarăşi valiza. Am dat la o parte cămăşile şi am simţit că sub ziarul ce acoperea fundul valizei era ceva. Am scos de acolo filele unei cărţi care nu avea nici început, nici sfârşit. Am căutat să văd ce carte ar putea fi, dar n-am găsit niciun indiciu. Atunci m-am hotărât să citesc ca să văd ce este. Când am văzut că e o carte religioasă, am vrut să o las deoparte, dar ochii îmi alergau peste rândurile ei. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar fiecare frază a început să aibă sensuri foarte puternice şi adânci. Într-adevăr, mi se părea o comoară. Nu mă mai puteam dezlipi de acele rânduri. Era o adevărată revelaţie pentru mine. Am citit-o de trei ori la rând. Începusem să cunosc cu adevărat înţelepciunea lui Dumnezeu.

După mai multe cercetări, am descoperit în biblioteca unui pastor pensionar şi părţile lipsă ale cărţii. Luasem hotărârea de a trece de partea lui Dumnezeu şi de a intra în război cu ateismul. Cartea se numea Educaţie şi era scrisă de Ellen G. White. Ea este cartea care m-a salvat şi m-a trimis la Biblie. Doi ani am citit doar ce am găsit scris de Ellen White. Fără aceste cărţi poate aş fi fost un fel de creştin, dar adventist cred că nu. Există un război împotriva acestei autoare, dar nu vă lăsaţi păcăliţi de propaganda duşmanului! Sper să ne dea Dumnezeu înţelepciunea să ne purtăm cu încredere şi reverenţă faţă de cărţile salvatoare. Căutaţi în Cartea Domnului şi citiţi! (Isaia 34:16).

 

Virgiliu Peicu, redactor-şef la Curierul Adventist.

Joomla SEF URLs by Artio