Tipărire

Verbele așteptării

 

E mai târziu ca niciodată

Ștefan Tomoiagă ¦ Vineri 

tomoiaga stefanFreddy era un copil foarte cuminte. Tatăl lui i-a promis că îi va îndeplini o dorință dacă va fi primul din clasă la învățătură. Băiatul a fost motivat să învețe și, în scurt timp, a ajuns premiant. Acum era rândul tatălui să-și îndeplinească promisiunea.

Freddy și-a dorit să meargă într-o călătorie la Londra, iar tatăl a spus da. Umblând pe străzile aglomerate ale metropolei, copilul a fost atras de un obiect vechi dintr-o vitrină. Ceea ce l-a fascinat pe Freddy a fost un ceas cu cuc. Şi l-a dorit mult, iar tatăl i l-a cumpărat.

Acum era mai uşor pentru el să știe cât e ceasul, deoarece cucul cânta la oră fixă, indicând ora prin numărul sunetelor scoase. În fiecare dimineață, Freddy știa când să se ridice din pat, după cântecul cucului. Într-o dimineață a auzit ceasul răsunând o dată, de două ori, de trei ori... de zece ori. Speriat, a alergat în camera părinţilor, strigând: „Mami, mami, tati, tati…, e mai târziu ca niciodată!”

Dacă privim la ceasul timpului, putem striga și noi: E mai târziu ca niciodată!

Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în grabă mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului! (Țefania 1:14)

Dacă audiograma personală a revenirii are un nivel scăzut sau ridicat, numai Dumnezeu știe. Însă, dacă asculţi la ceea ce se întâmplă în jur, vei auzi că ziua Domnului vine într-adevăr, iar dacă semnele revenirii nu se aud atât de puternic, repetă audiograma. Dacă vei petrece un anumit timp în liniște, vei auzi că El vine, vine repede!

 „Citeşte vremurile! Aşteaptă-L pe Cel care Se află mai presus de timp, pe Cel fără de ani, pe Cel care pentru noi a răbdat în tot chipul! Vine! El vine şi nu zăboveşte! Şi chiar dacă ai impresia că întârzie, să nu crezi că a uitat! El vine! Vine!”1

După cele 40 de dimineți petrecute cu Isus, când ai cântat, ai mărturisit păcate, ai strâns copiii în brațe, ai plâns, care ar fi plugul cu trei brazde cu care să ari pământul uscat pentru ca la anul să te poți bucura de seceriș?

Trebuie să ne rugăm, să lucrăm și să credem. Domnul este Cel care ne va da succesul!2 Așadar, să credem, să lucrăm și să ne rugăm… până când rugăciunea „Vino, Doamne Isuse” își va căpăta răspunsul așteptat de milenii.

A ne ruga până la capăt

Biblia are 66 de cărți, 1 180 de capitole și 31 102 versete. Sunt uimit să descopăr că în multe cărți ale Scripturii rugăciunea venirii/revenirii lui Isus Hristos este atât de prezentă: Geneza – Biruitorul şarpelui; Exodul – Eliberatorul din robie; Numeri – Steaua din Iacov; Iov – „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că se va ridica la urmă pe pământ”(Iov 19:25); Psalmii – „Porţi, ridicaţi-vă capetele ca să intre Împăratul Slavei!” (Psalmii 24:7); Isaia: „Fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)” (Isaia 7:14); Daniel face trimitere la timpul venirii lui Isus: „... până la Unsul (Mesia), până la Cârmuitorul” (Daniel 9:25); Mica spune că El este „Cel ce va stăpâni peste Israel” (Mica 5:2).

În Noul Testament, îl găsim pe Matei, cel care începe seria evangheliştilor care au predicat revenirea Regelui: „Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său” (Matei 16:27); Petru: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ” (2 Petru 3:10);  Iuda – „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi” (Iuda 1:14). Şi, nu în cele din urmă, Ioan în cartea Apocalipsa, unde parousia ocupă un loc central: „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea” (Apoc. 1:7). 

Câte rugi au fost înălțate, câte lacrimi de așteptare au curs, câte priviri ridicate către ceruri, toate cu gândul că într-o zi, la rugăciunea „vino, Doamne Isuse”, se va putea rosti nu doar un „amin” – așa să fie –, ci un „mulțumesc” că s-a împlinit. Până atunci, „rugăciunea pentru semeni ne va aduce mai aproape de Dumnezeu. Când căutăm să-i câștigăm pe alții pentru Domnul Hristos, când simțim o responsabilitate pentru mântuirea lor și ne rugăm pentru ei, inima noastră va fremăta de puterea înviorătoare a harului lui Dumnezeu, fețele vor radia de zel divin și întreaga noastră viață de credință va deveni o realitate vie, mai stăruitoare și mai plină de spiritul rugăciunii”3.

A te ruga până la capăt înseamnă să bați la ușă până când ți se înroșesc degetele, să strigi până când nu mai ai voce, să cauți modalități noi de a ajunge la inimile oamenilor. Un vechi proverb persan spune: „Încrede-te în Dumnezeu, dar leagă-ţi cămila!” A te ruga până la capăt înseamnă a lucra până la capăt.

A lucra până la capăt

În greaca folosită în papirusuri, parousia este termenul uzual pentru sosirea unui împărat, a unui rege, a unui guvernator sau a unei personalități importante într-un oraș sau într-o provincie.4 Venirea regelui impune întotdeauna ca totul să fie gata. Oare cât va mai trece până când El va veni? Nu ştiu. Dar întrebarea adresată de înger ucenicilor este potrivită pentru tine şi pentru mine: „De ce stați şi vă uitați spre cer?” (Fapte 1:11) De ce nu trăiești ca și cum Hristos ar veni astăzi? De ce nu-i dai o bucată de pâine celui care este flămând? De ce nu auzi strigătul celui bogat care, deși are bani, este tot singur? De ce ai spus „nu” când ai fost rugat să conduci un seminar de familie în acest an misionar? De ce? De ce trece pe lângă tine timpul şi nu te comporţi ca un aşteptător? De ce? Această săptămână poate fi „săptămâna altfel” pentru tine şi pentru familia ta!

A lucra până la capăt înseamnă a strânge firimiturile rămase (Luca 9:17). Adună ultimele 2-3 fire de grâu, sunt la fel de prețioase ca primele. Izbăvește-ne, Doamne, de străvechiul nostru mod de lucru: de a porni peste tot și a nu ajunge nicăieri, de a încărca mai mult decât putem duce, de a le începe pe toate și a nu duce nimic până la coacere.

Roagă-te, apoi pornește. A lucra până la capăt înseamnă nu doar a sta și a te ruga pe malul Iordanului, ci a păși în apă. Mulți așteaptă ca Dumnezeu să facă o minune, în timp ce Dumnezeu îi așteaptă să pășească în apă mai întâi.

Roagă-te, dar fă-ți temele. A lucra până la capăt înseamnă a da deoparte acoperișul ca să ajungi în fața lui Isus, a merge și a arunca mrejele ziua în amiaza mare, chiar dacă eşti convins că nu vei prinde nimic (Luca 5:5).

A lucra până la capăt nu înseamnă că va veni o zi când vei rosti: „Gata, am terminat, Stăpâne, acum poți să vii”, ca și cum tu stabilești data revenirii, ci, în timp ce vei asuda muncind, se va auzi strigătul: „S-a isprăvit! Cine este sfânt să se sfințească și mai departe...”

A crede până la capăt

Ne mai surprinde ceva în timpul în care trăim? Auzim la fiecare colţ de stradă despre: cancer, boli de inimă, accidente, atacuri teroriste. Oare ne mai miră toate aceste evenimente? Cât ne mai surprind? Poate ne uimesc pe moment, însă după ce primul impact a trecut, ne întoarcem la ale noastre. Nu cumva, în fiecare zi, ne lovim de un iceberg, dar ne continuăm drumul? O luăm de la capăt cu problemele şi îngrijorările personale, mult prea preocupaţi de noi înşine pentru a ne mai gândi la greutăţile altora. Atât de mult ne-am obişnuit cu imagini şocante, încât nici nu ne mai afectează. Sau chiar dacă pentru câteva secunde ne trezim şi suntem impresionaţi, ne revenim repede, pentru că viaţa trebuie să meargă înainte. Oare mai credem că Hristos vine?

Tychonius socotea că Domnul va veni în anul 381, Hippolyt credea că în anul 500, iar aşteptările creştinilor din Evul Mediu timpuriu s-au concentrat asupra anului 1000. Privind sfârşitul lumii, Konrad Schmidt vorbea despre anul 1369, iar franciscanul Ioan Hilter, de 1651. Cardinalul Nicolae de Cusa a aşezat parousia după 1734. Martin Luther socotea că la sfârşitul secolului al XVI-lea va fi anul sfârşitului, iar William Miller a fixat venirea Domnului la în anul 1844. Mai aproape de noi, unii ne amintim de panica finalului de an 1999, când computerele ar fi trebuit să se oprească la noaptea dintre milenii. Și de atunci, iată a trecut încă un deceniu și jumătate.

În ţările ecuatoriale trăieşte o pasăre pe care naturaliştii au numit-o pasărea-paradisului. Caracteristic la această pasăre este faptul că ea nu poate zbura în direcţia vântului, ci numai împotriva lui, căci penele ei sunt dispuse astfel încât, atunci când zboară în direcția vântului, se zbârlesc, o dezechilibrează şi o doboară la pământ; iar când zboară împotriva vântului, penele i se lipesc de trup şi zboară cu mare uşurinţă.

În această pasăre se reflectă destinul creştinului autentic. Să crezi când alții poate se îndoiesc. Dacă dintr-o anumită parte vine „vânt de învățătură”, zboară împotriva acelui curent.

Semnătura ta contează

Rugăciunea „vino, Doamne Isuse” are relevanță dacă tu și cu mine vom fi salvați. Bucură-te că pe lista cu numele care au rezervare pentru Cetatea sfântă este și numele tău. Dă slavă lui Dumnezeu că ți-a oferit și paşaportul de intrare. Însă în pașaport este o rubrică simplă – „valabil doar cu semnătură”. Cu alte cuvinte, ca să-l poți folosi, este nevoie de semnătura ta. Semnează că vei crede, vei lucra și te vei ruga până la capăt, pentru ca, în faţa promisiunii rostite de veacuri: „Da, Eu vin curând”, să poți rosti cu bucurie: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apoc. 22:20).

Întrebări pentru meditație şi discuţie

1. Care este pentru tine cel mai important motiv de încredere în făgăduința revenirii Sale?

2. Discutaţi despre faptul că prelungirea timpului de aşteptare a revenirii lui Hristos ne face mai degrabă să uităm de revenirea Sa, în loc să ne facă mai conştienţi că EI este tot mai aproape. 

3. Discutați proiectul misionar al bisericii locale pentru această săptămână. 

_________________________________________________________________________

1 Icnatie Teoforul: Scrierile părinţilor apostolici, traducere pr. D. Fecioru, Ed. IMB al BOR, Bucureşti, 1979, p. 188.

2 E. G. White, Evanghelizare, p. 438.

3 E. G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 354.

4 William Barclay, Analiză semantică a unor termeni din Noul Testament, p. 212.

_____________________________________________________________________

Ștefan Tomoiagă este secretarul Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România.

Joomla SEF URLs by Artio