Tipărire

Îți voi da și ce n-ai cerut...

Ștefan Tomoiagă ¦ De la inimă

îți voi da și ce n-ai cerut...

Stefan Tomoiaga BiblioÎn primul sabat din ianuarie am vizitat o biserică apropiată sufletului meu, ocazie în care am primit din partea unui prieten câteva întrebări: Cum te simți în noua chemare? Ce planuri aveți în noua echipă? Cu ce veniți nou? Poate că și tu ai fi dorit sa pui o întrebare și n-ai avut ocazia.

Cum mă simt?

Întrebați-l pe David când a fost uns de Samuel ca împărat (1 Sam. 16:13), ori  ascultați rugăciunea lui Solomom: nu sunt decât un copilaș, nu sunt încercat (1 Regi 3:7) sau luați-i un interviu lui Ghedeon când a pornit la luptă cu 32.ooo de soldați și a rămas doar cu 300 împotriva a 135.000 de madianiți. Înainte de a începe lupta Domnul a zis lui Ghedeon, "Ai prea mulți războinici cu tine. Dacă vă las pe voi toți să luptați cu Madian, copiii lui Israel se vor lăuda că ei înșiși au fost mântuiți prin propria lor putere "(Judecători 7: 2 NLT).

Și pentru că biruința este doar a Domnului, mă simt onorat și recunoscător lui Dumnezeu pentru această înaltă chemareși în același timp mă simt un dependent de Dumnezeu, deoarece succesul nu este un profesor bun (Bill Gates). Mă simt asemenea unui tânăr adult care deși își conduce propria familie,  are nevoie de sfatul și călăuzirea Tatălui, conștient fiind că: poziția de răspundere pe care cineva o ocupă nu va da niciodată sfințenie și noblețe de caracter[1].

Ce vă promit

Cei care mă cunosc mai de aproape știu că nu fac ușor promisiuni. Imediat după preluarea mandatului de prim ministru, pe 13 mai 1940, Winston Churchill declara: Nu am nimic altceva de oferit decât sânge, durere, sudoare şi lacrimi[2] ; dar tot atunci el i-a mobilizat pe britanici prin hotărârea sa fermă de a lupta cu orice preţ până la victoria finală.

Timpul promisiunilor a trecut de mult. Lumea nu mai crede cuvintele frumoase rostite pentru a apărea în presă, pentru ca apoi să se contabilizeze nereușitele. Chiar dacă promisiunea lui Isus: Eu mă duc să vă pregătesc un loc (Ioan 14:1), încă își așteaptă împlinirea, promitem să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde (Tit 2:12-13).Pentru că trăim vremuri profetice, Dumnezeu ne cheamă să vestim soliile celor trei îngeri din Apocalipsa 14. Dacă a fost vreodată un timp pentru această înţelegere unică a mesajului profetic într-o epocă seculară, acel timp este acum.

Ce asteptări am?

Dumnezeu mi-a condus viața într-un mod în care eu nu merit. Trăiesc împreună cu Adina, Elis și Ameline o frumoasă poveste de iubire între noi și a lui Dumnezeu pentru noi , chiar dacă uneori zilele au un program încărcat sau drumurile sunt lungi.De la Dumnezeu am cele mai mari asteptări. El ne-a adus până aici și îl rog să lucreze El mai departe prin noi. Vouă mebrilor bisericii vă multumesc pentru faptul că nu doar îmi veți spune că vă rugați pentru mine, ci pentru faptul că o veți face.

Biserica este Mireasa lui Hristos, iar așteptările Lui sunt: fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană (Efeseni 5:27). Cuvântul este cel care sfințește. Am trăit experiența binefăcătoare pentru suflet a celor 40 dimineți cu Isus. Nu ocoliți această întâlnire specială prin Cuvânt, cu Mântuitorul. Avem nevoie de înțelegere profundă a timpului profetic prin studierea profețiilor și a Spiritului Profetic. Vino alături de mine, fie că ești membru, conducător de biserică locală sau pastor și roagă-te asemenea lui Solomon: dă-mi Doamne înțelepciune, iar răspunsul este unul glorios: mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut... (1Împ.3:13).

Da, îmi doresc ca Biserica Adventistă din România să rămână unită, să avem un corp pastoral – vădit spiritual,care caută oaia până o găsește - asemenea bunului Păstor. Da, generația tânără să experimenteze bucuria implicării în misiunea bisericii. Da,  încercări grele vor mai veni, dar să manifestăm o atitudine optimistă, să iubim oamenii, să ne pese de cei pe lângă care trecem, să experimentăm că a da este mai ferice decât a primi. Da, să nu ne fie frică  de a păstra sus standardele bisericii – pentru că este una din condițiile ca o biserică să crească. Da, biserica să se implice social, să deschida noi insituții de educație, sănătate și familie care să contribuie la ridicarea calității vieții oamenilor, nu doar să întreținem ceea ce am primit de la înaintași. Da, să folosim toate mijoacele contemoprane pentru îndeplinirea Marii Trimiteri. 

Ce experiență a trăit Solomon. Să ceri înțelepciune și să primești, iar în plus să auzi cuvintele din partea lui Dumnezeu: mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut...dacă vei umbla în căile Mele. Să am parte împreună cu tine de acest răspuns. 

Ștefan Tomoiagă este președintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România.

 


[1]E.G.White, Mărturii, v.9, p. 282

[2] Francois Kersaudy, Lumea văzută de Churchill, Pro Editură şi Tipografie, 2010, p. 48

Joomla SEF URLs by Artio