Tipărire

Ultima ştafetă

De Marius Munteanu ¦ De la inimă la inimă

       marius munteanuLa data când citiţi aceste rânduri, Adunarea Generală Extraordinară a Uniunii va fi trecut, iar dumneavoastră cunoaşteţi deja numele noului preşedinte al Uniunii Române. De regulă, în ultima adresare se prezintă un raport şi se fac urări. Întocmirea unui raport, chiar şi după doar 20 de luni, mă poartă prin registre diferite ale lucrului nostru. M-aş putea opri la cifre, statistici şi diagrame sau aş începe cu o retorică similară filosofiei antice. Punctul de echilibru pe această coordonată a alternativelor discursului îl aflăm prin analiza obiectivă şi detaşată a strategiei şi direcţiilor propuse şi prin identificarea intervenţiei Providenţei în toate activităţile desfăşurate. Coeziunea celor două perspective debutează cu recunoştinţa, pentru că ori de câte ori trec prin faţa monumentelor de aducere-aminte, mă plec smerit în faţa lui Dumnezeu și-I mulţumesc pentru har. Mă oblig înaintea Binefăcătorului să-mi deschid gura şi să vestesc lauda pentru El.

Sunt dator faţă de Dumnezeu pentru: harul de a fi fost chemat, în aprilie 2014, la o slujire de mare responsabilitate; harul de a fi purtat în rugăciune şi faptă destinele cereşti şi pământeşti a zeci de mii de credincioşi din ţară sau din diaspora; harul de a fi umblat cu rost pe drumurile patriei şi de a fi poposit în bisericile acestei binecuvântate Uniuni sau în casele credincioşilor; harul de a fi lucrat alături de dumneavoastră (slujbaşi şi pastori), împreună cu credincioşii pe care îi reprezentaţi; harul de a fi primit din partea conducerii Diviziunii foarte multă încredere şi prietenie, împreună cu sprijin concret; harul de a găsi în colegii mei de la Uniune şi de la Conferinţe şi în membrii Comitetului Executiv elemente comune de frăţie, colaborare şi chiar prietenie pentru totdeauna şi, nu în ultimul rând, harul de a fi avut cel mai aproape de mine familia, credincioasă Domnului şi plină de înţelegere.

Într-un număr precedent al Curierului, am aruncat o privire retrospectivă peste primul an de mandat, ca un răspuns la întrebarea: „Ce aţi făcut voi acolo, la Uniune?” Rememorarea activităţilor şi a deciziilor din această perioadă L-a scos în evidenţă pe Dumnezeul Atotputernic, nelimitat de darnic, preocupat personal de dezvoltarea capacităţilor noastre misionare şi îngăduitor cu neputinţele sau greşelile noastre. Vreau să vorbesc însă şi despre oameni şi să vă spun, din ceea ce am gustat în acest an, că în timp ce unii detestă cuvântul „echipă” şi consideră că acesta se mai întâlneşte doar în dicţionar, cu grupul de colegi/colege de la Uniune am format o echipă cu care am realizat munca pentru Domnul în acest interval. Nu vreau să închei acest paragraf fără să vă mulţumesc dumneavoastră, iubiţi credincioşi, pentru marile bucurii pe care mi le-aţi oferit. Întâlnirile de Sabat cu dumneavoastră, după săptămâni de lucru cu program extenuant, mi-au adus desfătare şi credinţă. Se vedea, probabil, în scurtele mele rapoarte lunare de activitate cât de încântat eram de tot ce descopeream în biserici şi printre credincioşi. Vă mulţumesc tuturor, surori şi fraţi, pentru străduinţa sinceră şi voluntară spre binele bisericii Domnului nostru. În faţa binecuvântărilor din aceste 20 de luni, în care am descoperit grija lui Dumnezeu pentru biserica Sa, „...n-aş îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos” (Romani 15:18).

Recunoaştem că înfăptuirile nu sunt potrivite cu dorinţa Domnului pentru aceste vremuri. Simţământul nevredniciei şi al mărturisirii neîmplinirilor trebuie să se transforme în duh de pocăinţă şi mobilizare pentru lucru viitor. Momentul de faţă este doar un popas în evaluarea obiectivelor. Multe dintre cele propuse nu pot fi cuantificate decât în termenii cerului, devenind preocupare pentru următorul preşedinte. Am făcut şi greşeli. Ce să mai spunem când „totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face” (Evrei 4:13)? Fără dorinţa de a învăţa din toate greşelile, nimeni nu va deveni vreodată priceput. A fi preşedintele Uniunii Române nu este un lucru de apucat. Dar, aşa cum a spus Robert Schuler: „Mai degrabă încerc să fac ceva uriaş pentru Dumnezeu, chiar dacă pot greşi, decât să nu-mi propun nimic şi să reuşesc.”  Greşelile pot sufoca uneori spiritul cel bun. Încurajarea vine şi prin cuvintele lui E. G. White: „Ai făcut greşeli? Nu lăsa ca acestea să te descurajeze. Domnul poate îngădui să faci greşeli mici, cu scopul de a te salva de la a face greşeli mai mari.”(E. G. White, In heavenly places, p. 124)

Anul 2016 a început cu un nou preşedinte la Uniune. Îi urez acestui distins coleg să se bucure măcar de tot atâtea binecuvântări câte mi-a oferit şi mie Domnul în această responsabilitate. Şi tuturor vă urez ca mandatul 2014–2019 să fie atipic până la capăt, adică să se sfârşească înainte de 2019, prin revenirea Domnului. Amin.

Întotdeauna al vostru, Marius Munteanu.

 

Marius Munteanu este director al Departamentului Educație în cadrul Diviziunii Inter-Europene.

Joomla SEF URLs by Artio