Tipărire

Noua față a papalității

Trebuie să ne schimbăm interpretarea la Apocalipsa 13?

 

         De Gerhard Padderatz

 

            Mulți adventiști sunt uimiți în aceste zile când văd un papă care nu corespunde imaginii lor despre nfpantihrist. Papa Francisc este foarte plăcut și deschis. Pare umil și modest, respinge fastul și spectaculosul, folosește o mașină simplă, nu una de lux, împarte bani săracilor și pune întrebări despre puterea Bisericii Catolice și chiar despre propria sa funcție. "Efectul Francisc" (așa cum l-a denumit ziarul german Augsburger Allgemeine) nu este resmițit numai la Vatican, ci chiar în întreaga Biserică Catolică. S-a pocăit cumva "fiara"?

            De fapt, această aparentă schimbare a început cu vreo 50 de ani în urmă, însă acum, cu papa Francisc aceasta atinge un nou vârf. Schimbarea a fost inițiată în cadrul Conciliului Vatican II (1962 - 1965). De atunci papalitatea s-a înfățișat pe sine în termeni mult mai blânzi decât o descrisese Ellen White în Tragedia Veacurilor. Dacă papa Grigore al XVI-lea, în secolul XIX, descria libertatea de conștiință ca "nebunie" și "eroare periculoasă", papa Ioan al XXIII-lea declara în 1963 că libertatea religioasă este un drept de bază al umanității. Hans Heinz, un expert în catolicism, spunea în ultima sa carte: "Dintre succesorii săi, în mod special Ioan Paul al II-ea (1978 - 2005), nu a ratat nicio ocazie ca să se prezinte pe sine ca un susținător al libertății religioase și de conștiință."[1]

 

            Susținător al conștiinței?

            Papa ca susținător al libertății de conștiință - pe lângă faptul că este modest și umil? În acest caz nu pare evident că interpretarea noastră la Apocalipsa 13 nu se mai potrivește deloc?, se pot îndreba unii. Nu cumva imaginea noastră negativă despre papalitate este influențată de istoria Evului Mediu? Poate că acestă imagine aparține secolului al XIX-lea, când America era împotriva papalității?! A fost această imagine "un adevăr prezent" numai pentru atunci sau și pentru astăzi? Ellen White și pionierii adventiști puteau doar foarte vag să își închipuie cât de transformat va fi catolicismul  după Conciliul Vatican II.

            Dacă vrem să ne revizuim poziția noastră plecând de la acest punct, va trebui să renunțăm la întreaga noastră interpretare asupra evenimentelor finale. Poate fi ecumenismul coordonat de Biserica Catolică o ideea nu atât de rea? Dar cum rămâne cu inspirația Ellenei White? Unii adventiști au tras deja anumite concluzii. Au ei dreptate?

 

            Profeție sau futurologie?

            Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să clarificăm faptul că profeția nu este futurologie. Futurologia extrapolează caracteristicile generale ale trecutului și le aplică viitorului. Prin acest procedeu este creat un tablou a ceea ce este probabil să aibă loc în viitor. Dacă știm, de exemplu, că populația lumii a crescut în ultimii cinci ani cu o jumătate de miliard de oameni, putem presupune că în 2019 aproximativ 7,6 miliarde de oameni vor locui pe Pământ - luând în calcul anumiți factori.

            Profeția, prin natura ei, este cu totul altceva. Dumnezeu nu ghicește viitorul. El îl cunoaște. Deoarece El este dincolo de spațiu și timp, pentru El trecutul, prezentul și viitorul au loc în același timp. El nu calculează și nici nu bănuiește ce se va întâmpla. El, pur și simplu, știe. Aceasta include și surprizele de care niciun futurolog nu și-ar fi dat seama niciodată. Putem înțelege acest lucru din istorie.

            De exemplu, care futurolog a prevăzut căderea Uniunii Sovietice sau atacul de la 11 septembrie 2001? Niciunul. Cu toate acestea, ambele evenimente au avut anumite consecințe care au schimbat lumea noastră. Dispariția Uniunii Sovietice a lăsat o singură super-putere globală, adică Statele Unite ale Americii, așa cum era prezentat în interpretarea adventistă la Apocalipsa 13.

            Atacul de la 11 septembrie 2001 și războiul care l-a urmat a întărit rolul serviciilor secrete din întreaga lume. Acest lucru a făcut ca alte țări să își dorească să se ofere Serviciilor secrete americane un rol de coordonator în această bătălie. Acest atac este, de asemenea, responsabil pentru mania culegerii de date personale și justificarea acesteia de către Agenția Națională de Securitate americană. Prin evenimentul din 11 septembrie s-a făcut un pas semnificativ spre un control mondial și centralizat al oamenilor, așa cum Apocalipsa 13 prevestește.

            Ce urmează să se întâmple pe drumul împlinirii profeției? Nu putem ști. Nici futurologii nu știu. Dar Dumnezeu știe. Și până acum el a avut întotdeauna dreptate.

 

            Se potrivește?

            Această nouă și plăcută față a paplității nu se potrivește ea oare exact profeției biblice? "Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară" (Apoc. 13:3).  Acest text vorbește nu doar despre o întărire a puterii politice, dar și despre o creștere a admirației și a respectului. Papa Francisc împlinește tocmai acest punct. "Și toți locuitorii pământului i se vor închina" (v. 8).

            Textul vorbește despre o adorare și închinare de proporții universale. Omul modern, cu concepțiile sale despre libertate, nu ar accepta porunci și interdicții papale. Dar o imagine a umilinței, a modestiei și a dăruirii este mult mai acceptată. Tocmai aceasta trăim noi acum. Potrivit CNN, papa Francisc este cea mai discutată persoană pe internet în întreaga lume. Chiar și printre atei el se bucură de o popularitate crescândă. Iar revista Time la desemnat Persoana anului 2013.

            Nimeni nu trebuie să se îndoiască de sinceritatea lui. Profeția vorbește despre papalitate și nu despre un anume papă. Știm că papa are în spate un mare strateg. Pe de o parte, nu știm cât timp Francisc va deține funcția de papă. Poată că sarcina lui este doar să ajute papalitatea să dobândească o nouă popularitate, în sensul de "Pontifex", de constructor-de-punți pentru succesorul său.

            Pe de altă parte trebuie să facem distincție între ceea ce vedem cu ochii noștri și ceea ce nu putem vedea. Futurologii - ca toți cei care nu cred în preștiința divină - optează pentru ceea ce se vede. Și ce altceva ar fi de făcut? Dar, noi ca credincioși, avem de ales: Credem că papalitatea s-a schimbat și că interpretarea noastră profetică a fost greșită? Sau vom crede că Dumnezeu, în final, are dreptate, și că, prin solul său Ellen White, ne oferit o perspectivă, demnă de încredere, în spatele cortinei și în viitor? Fără să se refere direct la o anumită persoană, Ellen White a scris cu privire la niște amăgitori puternici: "Legați prin jurământ pentru o sărăcie și umilință continuă, ei aveau scopul de a câștiga bogăție și putere, ca să fie devotați înăbușirii protestantismului și restabilirii supremației papale. Ca membri ai ordinului lor, aveau un aparent veșmânt de sfințenie, vizitând închisori și spitale, ajutându-i pe bolnavi și pe săraci, mărturisind că au renunțat la lume și purtând numele sfânt al lui Isus care a venit să facă binele. Însă, sub această înfățișare exterioară fără reproș, se ascundeau adesea planurile cele mai josnice și criminale. Un principiu fundamental al ordinului era acela că scopul scuză mijloacele. Și în virtutea acestui principiu, minciunile, furturile, jurămintele false, asasinatele erau nu numai scuzate, dar erau și recomandate atunci când slujeau interesele bisericii... Oriunde ajungeau se producea o reînviorare a papalității"[2].

            Pentru o lume care sub influența relativismului a întors spatele adevărului biblic și credinței mântuitoare, comportamentul social și actele de umilință sunt totul. Iar papa Francisc este maestru în aceste chestiuni. Cu toate acestea, să nu uităm că Biserica Catolică continuă să suțină erezii evidente. Aici includem schimbarea celor Zece Porunci, închinarea la fecioara Maria, doctrina nemuririi sufletului, purgatoriul, chinurile veșnice în Iad, precum și faptul că accesul direct la Hristos ca mântuitor este oprit prin mijlocirea preoțească și ritualul spovedaniei. Babilonul tot decăzut este.

            Când argentinianul Jorge Mario Bergogolio a fost ales ca papă, unul dintre primele lui gesturi oficiale a fost să se roage Mariei. Nu, papa nu s-a convertit. Și toate semnele arată că interpretarea adventistă la Apocalipsa 13 este cea adevărată. Iar papa Francisc - cu toată simpatia legitimă de care se bucură - a făcut ca această interpretare să fie chiar și mai credibilă.

 

Gerhard Padderatz este om de afaceri, autor și editor. Este, de asemenea, și președintele ASI Germania.

Traducere: Iosif Diaconu

 

Acest articol este preluat din revista Adventist Review, 24 iulie 2014 și va apărea în ediția din septembrie a revistei Curierul Adventist.



[1] Hans Heinz, Glaube, Macht, und Hybris: Die Katholische Kirche in Geschichte und Prophetie, Mundelsheim, Germania: Basista Media, 2013), p. 28.

[2] Ellen White, Tragedia veacurilor, pag. 234, în orig.

Joomla SEF URLs by Artio