Tipărire

Noi suntem ceilalți

dreamstime l 15742899

Festivalul cultural organizat anul acesta de ziarul Dilema veche la Alba-Iulia s-a desfășurat sub motto-ul “Noi suntem ceilalți”. Prin acesta, organizatorii și-au propus să formeze două tabere care să se privească față în față: “noi” și ”alții”, pentru a observa, prin comparație, frumusețea lumii din care facem parte.

Am pornit de la acest motto polisemantic în analiza stării de latență civică și delăsare, stare atât de cunoscută în societatea contemporană. Deseori, în discuțiile curente, obișnuim să vorbim despre “alții” ca despre o categorie socială problematică, eventual originea neajunsurilor de orice natură în care se află țara noastră. Cu siguranță ați auzit (dacă nu folosit) cel puțin o dată expresii precum ”alții mint” sau  “alții fură”, expresii confortabile la nivel subconștient, întrucât ne așază în opoziție cu ei, cu “alții”, cu cei care fac lucruri rele, situându-ne, implicit, de partea binelui și a dreptății. 

Fie că vrem sau nu să recunoaștem, această problemă de natură socială începe, sau a început deja, să câștige tot mai mult teren și în domeniul spiritual, din păcate. Indiferent că avem în vedere acțiuni simple sau complexe, delăsarea începe să aibă tot mai mulți adepți din rândul membrilor bisericii. Iar una dintre cele mai urâte consecințe ale sale se găsește sub forma criticii: spectatorul va găsi întotdeauna defecte, probleme și neajunsuri pe care să le arate cu degetul. În aceste condiții, vorbele Mântuitorului, “nu judecați, ca să nu fiți judecați”, nu mai au nicio rezonanță în sufletele oamenilor. Mai mult decât atât, prețioasele învățături oferite de Domnul Isus pe Muntele Fericirilor, precum cea legată de judecata aproapelui, sunt doar auzite, nu și ascultate. Partea și mai tristă la această problemă este aceea că nu prezintă, precum o boală, simptome pentru persoana în cauză, ci doar pentru cei din jur, fiind astfel destul de greu de identificat. Atunci când îi acuzăm pe “ceilalți”, noi suntem în sfera celor care nu au greșit. Însă nu avem de unde să știm că un alt grup nu spune același lucru despre “alții”, sferă în care suntem incluși și ”noi”. Și în felul acesta, “noi” ne aflăm cuprinși în grupul “alții” fără voia noastră. Este foarte ușor pentru cineva să stea pe margine, în calitate de spectator, și să îi acuze pe cei care sunt implicați în mod direct în desfășurarea proiectelor, a programelor, invocând expresii precum: “nu e bine așa”, ”s-au folosit mult prea multe resurse”, ”unii oameni sunt incompetenți” etc. Probabil vă sunt cunoscute astfel de expresii sau unele înrudite cu acestea.

Care sunt pericolele?

1. De fiecare dată când vorbim despre “alții”, să nu uităm că e posibil să ne aflăm și noi pe o listă asemănătoare a altcuiva

2. Atunci când acuzăm, un deget este întins spre acuzat și patru sunt întoarse împotriva noastră

3. Delăsării nu i se va pune capăt niciodată printr-un șir de reproșuri și critică la adresa persoanelor, ci printr-un gest de implicare activă și repetată în viața bisericii

Prin titlul festivalului, organizatorii și-au propus formarea mai multor tabere care să se privească reciproc. De această dată, titlul își propune să atragă atenția asupra pericolelor delăsării, și, mai mult decât atât, să cheme la o implicare vizibilă a credincioșilor în viața bisericii. Ne mai rămane un singur gând: “…ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu?”. 

Răzvan Lup este student anul I la Facultatea de Drept.

 

 

Joomla SEF URLs by Artio