Tipărire

„Este o experienta care ma smereste profund”

Editorul Bill Knott stă de vorbă cu președintele reales, Ted N. C. Wilson, despre responsabilitățile și provocările rolului său, des­pre cum ar putea să doarmă mai mult și să facă față dezamăgirilor și despre ce anume va fi în centrul atenției sale în următorii cinci ani.

Bill Knott: Tocmai ați acceptat alegerea delegaților, în dreptul dumneavoastră, pentru a sluji ca președinte al Conferinței Generale pentru încă cinci ani. Vă cunosc suficient de bine ca să știu că un moment ca acesta nu este doar un eveniment profesional, ci și un moment profund spiritual. Cum vă simițiți când biserica în care ați crescut vă cere să o condceți pentru încă cinci ani?

wilson-speak-drTed Wilson: Este o invitație extrem de pro­vocatoare, pentru care orice persoană se simte nepregătită. Nimeni nu poate face față acestei poziții fără îndrumarea și călăuzirea directă a Domnului. Așadar, este o experiență care mă smerește profund. Și îți dai seama, mai ales atunci când privești în ochii și pe fețele delegaților și ale membrilor bisericii, că este ceva cu mult mai ma­re, mai cuprinzător, decât ai putea să adminis­trezi singur. Te trezește la realitate gândul acesta. Într-un moment ca acesta, sunt trei atitudini pe care le poți avea: poți să te dai înapoi, simțindu-te atât de nepotrivit pentru aceasta încât efectiv să rămâi imobilizat, și Domnul nu vrea acest lu­cru. Poți să fii atât de încurajat de faptul că ți s-a cerut să fii conducător, încât să devii prea încre­zător în tine însuți, și Domnul nu vrea nici acest lucru. El vrea să folosești talentele pe care ți le-a dat, dar să depinzi în totul de El. Așadar, din această perspectivă, simt povara slujbei și o duc la piciorul crucii. Ce altceva așputea face? Păs­trez în biroul meu o mică plachetă pe care am primit-o cu mulți ani în urmă. Are scris pe ea un pasaj din cartea Profeți și regi, pagina 31: „Când un purtător de poveri dorește înțelepciune mai mult decât bogăție, putere sau renume, nu va fi dezamăgit. Un astfel de om va învăța de la mare­le Învățător nu numai ce să facă, ci și cum să facă, astfel încât să primească aproba­rea divină.” Mă descopăr în situația lui Solomon, la începutul domniei lui. Doar Domnul este în sta­re să poarte poverile aces­tui rol. În ultimii cinci ani, am văzut cum Domnul a intervenit în multe ocazii, cum a condus lucrurile cu mult mai presus de tot ce mi-așfi putut imagina sau așfi putut să fac eu însumi. Așadar, în aceasta găsesc încurajare. Noi toți, indi­ferent de locul în care sun­tem chemați să slujim – ca administrator, pastor sau laic – trebuie să ne smerim înaintea Domnului și să-L implorăm, să stăruim pen­tru ploaia târzie, pentru Duhul Sfânt.

B.K.: Când mă uit la programul pe care l-ați avut – unul încărcat de călătorii, în ultimii cinci ani –, mă în­treb unde veți găsi puterea să mai faceți acest lucru în­că un mandat.

T.W.: Ei bine, nu cred că voi mai călători atât de mult. Dacă soția mea va avea vreun cuvânt de spus în această privință, nu o vom mai face! Realitatea și rațiunea îți impun anumite limite. Cred că va fi extrem de important să petrec mai mult timp în meditație spirituală, pentru a înțelege cum vrea Domnul să procedeze cu această biserică. Să alergi încoace și încolo ar putea să pară un oa­recare progres, dar, cu tehnologia de astăzi, este mult mai ușor să stabilești electronic legăturile necesare decât era în urmă cu 10 sau 15 ani. Teh­nologia a avansat atât de mult, încât este posibil să intri în contact, oricând dorești, cu orice loc din lume și am învățat să exploatez la maximum e-mailul și mesajele instant. Dar aveți dreptate: există o limită pentru cât poate rezista corpul omenesc.

B.K.: Credeți-mă, mulți dintre noi ne vom ruga să puteți dormi mai mult în următorii cinci ani!

T.W.: Mă alătur și eu în această rugăciune!

B.K.: Având în vedere importantele decizii ca­re urmează să fie luate la această sesiune a CG în doar câteva zile – mai exact, în ceea ce privește ex­primarea mai clară a punctelor fundamentale de credință și dacă să se permită sau nu diviziunilor să decidă pe plan local în privința hirotonirii fe­meilor pentru slujirea pastorală –, probabil că vor fi persoane sau grupuri care vor fi dezamăgite de una dintre deciziile luate aici. Ați fost ales pentru a conduce Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea în totalitate. Ce le-ați spune celor care s-ar putea să fie dezamăgiți de vreo decizie luată aici, la San Antonio?

T.W.: Ei bine, le-așîndrepta atenția către fap­tul că, indiferent ce decizie va lua biserica în le­gătură cu orice subiect, această biserică este încă lumina ochilor Lui. Indiferent ce decizii se vor lua, chiar dacă s-ar putea să nu vă placă, nu aveți unde să mergeți în altă parte. Aceasta este bise­rica lui Dumnezeu, biserica rămășiței. Dacă nu credeți acest lucru, înseamnă că aveți în mintea voastră o alternativă, un alt refugiu. Dar eu nu citesc nicăieri, în Scriptură sau în Spiritul Pro­fetic, că va mai fi o altă rămășiță, o rămășiță a rămășiței. Așa că așface apel la oricine este dez­amăgit, chiar și la cei care poate se simt respinși, spunându-le că există un tablou mult mai ma­re. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea va bi­rui, dar nu ca o simplă organizație omenească. Ea este o mișcare, o mișcare cu un mesaj biblic. Înțelegerea acestui lucru ne ajută pe toți să găsim stabilitate atât pentru viața noastră, cât și pentru misiunea bisericii. Poate că vor fi situații în care veți continua să nu fiți de acord cu o decizie un timp îndelungat, dar Spiritul Profetic ne spune clar că, atunci când Conferința Generală în sesi­une ia o decizie, trebuie să ne supunem ei, să nu persistăm în gândirea noastră și să nu provocăm tulburare. Știu că unele persoane s-ar putea să nu considere că acesta este un răspuns valabil, dar respingerea sau dezamăgirea se pot transforma, dacă nu suntem atenți, în înverșunare și în resen­timente. Trebuie să punem totul înaintea Dom­nului și să spunem: „Doamne, ajută-mă să pot trece peste problema aceasta și să văd imaginea de ansamblu, pentru că misiunea și mântuirea fi­nală a oamenilor, la venirea Ta, care va avea loc în curând, sunt cele mai importante.” Experiența mea de predicare în cadrul unor serii de întâl­niri evanghelistice, cum a fost recenta ocazie din Zimbabwe – când am predicat aceste adevăruri biblice incredibile – îmi amintește că planurile lui Dumnezeu pentru biserica Sa sunt întotdeau­na mai mari decât orice decizie izolată. Punctul meu de vedere în orice privință, oricât de puter­nic mi l-așsusține, trebuie să se supună, în cele din urmă, planurilor mai mari pe care Dumne­zeu le are pentru poporul Său de la sfârșitul tim­pului.

B.K.: Presupun că s-a întâmplat deseori să conduceți ședințe de comitet care s-au încheiat cu alte decizii decât cele pe care, poate, le-ați dorit.

T.W.: De multe ori. Și am învățat cât de im­portant este să privești imaginea de ansamblu, să-ți aduci aminte că Domnul este cel care con­duce totul și care hotărăște rezultatul.

Dacă tu le împărtășești altora credința ta – fie că o faci predicând, învățându-i pe alții sau pur și simplu stând de vorbă cu un vecin –, și Domnul va face atunci ceva remarcabil pentru tine.

B.K.: Sunteți cunoscut, în ultimii cinci ani, pentru lansarea unei serii de inițiative majore – „Redeșteptare și reformă”, „Proiectul Marea lup­tă”, „O lucrare misionară medicală cuprinzătoare” și „Misiunea în marile orașe”. Să ne așteptăm și la alte inițiative majore de felul acesta în următorii cinci ani sau sperați, în primul rând, ca cele deja lansate să-și ia un și mai mare avânt?

T.W.: Inițiativele la scară largă care ne-au dat un fundament puternic în ultimii cinci ani – și meritul nu este în niciun fel al meu, deoarece toate vin din Scriptură și din Spiritul Profetic –, acestea vor rămâne de bază. Dar sunt trei dome­nii principale de interes care sper că vor caracte­riza tot ce vom face în următorii cinci ani. Primul dintre ele este înălțarea lui Hristos și a neprihănirii Sale: aceasta este esența celor trei solii îngerești. Acest mesaj îi întoarce pe oa­meni la adevărata închinare față de Dumnezeu, la recunoașterea frumuseții neprihănirii Sale și a harului Său care ne acoperă și la experiența sfințirii, care este tot lucrarea Sa.

Toate aceste inițiative care au fost lansate au ca obiectiv restaurarea pe care o au în vedere cele trei solii îngerești – readucerea poporului într-o relație deplină cu Domnul. Îl vom proclama pe Hristos și neprihănirea Sa în orice program și în orice proiect pe care îl începem sau pe care îl continuăm.

Al doilea domeniu de interes major es­te credincioșia. Trăim într-o cultură foarte existențială, care sugerează că nicio loialitate nu poate fi permanentă. Dar Dumnezeu ne chea­mă să creștem în credincioșia față de El și față de Cuvântul Lui. Vom vorbi despre credincioșia în relațiile personale, credincioșia în ceea ce privește adevărul biblic, credincioșia în studierea Cuvântului. Vom sublinia credincioșia în rugă­ciune, în studierea Spiritului Profetic, în relațiile de familie și în domenii pentru care eu, personal, simt o povară specială, cum este participarea la Şcoala de Sabat. Credincioșia este posibilă doar atunci când ne dăm seama de completa noastră dependență de Hristos și de neprihănirea Sa.

Al treilea domeniu este realmente critic: im­plicarea totală a membrilor – pregătirea laicilor pentru a evangheliza și pentru a da mărturie de credința lor, astfel încât să nu avem doar un corp profesional plătit care să facă lucrare misionară, ci membrii bisericii din întreaga lume să recunoască faptul că aceasta este lucrarea noastră. În Mărturii vol. 9, p. 117, Ellen White face această minunată declarație: „Lucrarea lui Dumnezeu pe acest pă­mânt nu va putea fi încheiată până când cei care alcătuiesc biserica noastră, bărbați și femei, nu pornesc la lucru și nu își unesc eforturile cu cele ale pastorilor și ale slujbașilor bisericii.” Acesta va fi unul dintre principalele domenii pe care se va pune accentul în următorul cincinal – ca fiecare să fie implicat. Nu toți trebuie să predice în cam­panii de evanghelizare – deși ar putea să o facă mulți care nici nu și-au imaginat vreodată! Dar înțelegerea darului mântuirii înseamnă că fiecare trebuie să găsească un domeniu în care poate să facă parte din planul lui Dumnezeu pentru salva­rea lumii. Am văzut ce implicare plină de energie poate exista recent, în Zimbabwe, unde douăzeci de tineri din Conferința Arkansas-Louisiana au venit și au ținut evanghelizări cu Share Him. Lu­crul acesta, pur și simplu, le-a schimbat viața!

Dacă tu le împărtășești altora credința ta – fie că o faci predicând, dând învățătură sau, pur și simplu, stând de vorbă cu un vecin –, și Domnul va face ceva remarcabil pentru tine. Acesta este motivul pentru care, în mila Sa, Isus ne-a cerut, individual și ca biserică, să ne implicăm în lucra­rea misionară – pentru că avem nevoie de o viață nouă și de redeșteptarea pe care ea le aduce.

B.K.: Tocmai ați amintit Share Him, o organizație care lucrează prin membrii bisericii și prin departamente de susținere pentru misiona­rism internațional. Vorbiți-mi despre rolul pe care îl vor juca departamentele de susținere în „mobili­zarea fiecărui membru”.

T.W.: În ultimii cinci ani, am încercat să lăr­gim înțelegerea membrilor cu privire la ce în­seamnă cu adevărat o asociație de susținere, și este o înțelegere complet confirmată de Spiritul Profetic. Nu vorbesc despre asociații care să tră­iască pe seama bisericii, secătuind-o. Ci de une­le care să dea – ca să folosesc o expresie care le place multora – „un plus de valoare”. Adevăratele asociații de susținere fac exact ceea ce pretind că fac: susțin. Iar dacă nu susțin, atunci, desigur, nu fac parte cu adevărat din misiunea în desfășurare a bisericii. Asociațiile de susținere sunt alcătui­te din oameni care, indiferent de motiv, nu sunt plătiți de biserică. Ei găsesc alte căi prin care să se susțină singuri, dar sunt concentrați în mod ho­tărât pe misiunea bisericii de a le vesti oamenilor cele trei solii îngerești și faptul că Hristos vine în curând. Astfel, asociațiile de susținere vor juca un rol vital în toate aceste proiecte. Fiecare bi­serică, fiecare pastor, fiecare membru al bisericii pot face parte dintr-o anumită asociație care are ca scop misiunea, dar nu ca simpli spectatori, ci participanți implicați activ. Nu sunt interesat să le induc oamenilor sentimente de vinovăție. Nu vreau ca membrii să se implice de frică, gândind: „O, nu avem încotro, trebuie să mergem să dăm literatură.” Pur și simplu, lăsați-L pe Domnul să vă conducă în acea direcție unică, la acel „ceva” care vi se potrivește personal și care, în același timp, este de folos pentru Împărăția Lui! Poate să fie ceva neobișnuit, diferit de ce sunt ceilalți chemați să facă – dar, dacă Domnul este acolo, vei contribui la ridicarea Împărăției Sale.

B.K.: În momente ca acesta, orice reporter l-ar întreba pe liderul nou-ales: „Care este cea mai mare provocare cu care se confruntă Biserica Ad­ventistă astăzi?” Care credeți că este această „cea mai mare provocare”?

T.W.: Ei bine, cred că sunt, de fapt, două pro­vocări. Una este încercarea teribilă a societății – și, cred eu, a Diavolului – de a neutraliza Scriptura și, mai direct, cunoștințele pe care le conține Scriptura. Chiar într-un context adven­tist, mulți adventiști știu câte ceva despre Biblie, dar nu o cunosc foarte bine. Acesta este motivul pentru care am lansat, pentru acest nou cinci­nal, inițiativele „Credeți în profeții Lui” și „Uniți în rugăciune” – ca o încurajare de a cunoaște cu adevărat Cuvântul și Spiritul Profetic și de a găsi în rugăciune acea mare putere și acea umilință care să ne conducă la ploaia târzie a Duhului Sfânt. Pe măsură ce se cufundă tot mai adânc în adevărul Bibliei și în sfaturile inspirate ale lui El­len White, membrii vor descoperi o profunzime a experienței spirituale pe care poate că nu au mai cunoscut-o până atunci.

A doua provocare majoră este ceva ce mă preocupă de foarte mult timp. Mulți adventiști de ziua a șaptea poate că nu înțeleg rolul profetic ale acestei mișcări în societate – faptul că Biseri­ca Adventistă de Ziua a Șaptea este o organizație unică, un popor profetic. Așa cum am mai spus, noi suntem o mișcare profetică, având un mesaj profetic și o misiune profetică. Dacă membrii nu înțeleg pe deplin acest lucru – și tu, Bill, ca isto­ric, vei fi de acord cu mine în această privință –, înseamnă că nu înțeleg istoria modului minunat în care Dumnezeu a condus această mișcare și va continua să o conducă și în zilele zbuciumate care ne stau în față.

B.K.: Aproape în fiecare săptămână, echi­pa Adventist Review and Adventist World primește știri despre membri ai bisericii care sunt persecutați pentru că urmează adevărul Bibliei. Ce le-ați spune adventiștilor care se află chiar acum în locuri dificile, unde nu pot să-și practice în mod deschis credința sau să proclame adevăru­rile la care i-a condus Dumnezeu?

T.W.: Dumnezeu ne cheamă ca, indiferent de situația în care ne aflăm, să demonstrăm roa­dele Duhului. Acele caracteristici frumoase vor face în mod automat din tine un martor, chiar dacă nu poți să vorbești în mod deschis despre mesajul lui Dumnezeu pentru timpul sfârșitului. Domnul te va ajuta să știi cel mai bine cum să influențezi viețile oamenilor –, iar oamenii vor observa diferența. Ei vor veni și te vor întreba de ce ești bun, amabil și răbdător. Domnul ne poate ajuta pe fiecare să găsim căi ingenioase de a transmite adevărul Său, chiar dacă nu putem vorbi întotdeauna deschis despre el.

B.K.: Biserica înaintează repede în zone în care există potențial pentru o mare opoziție din partea celorlalte religii și chiar a unor guverne. Mă trezesc adesea gândindu-mă și rugându-mă pentru credincioșii care uneori se luptă, efectiv, să țină credința.

T.W.: Sper că și ei știu că există o mulțime de oameni – milioane, de fapt – care îi amin­tesc în rugăciunile lor. Oriunde merg, încerc să le amintesc membrilor noștri că, dacă simt că se află singuri într-un colțișor de lume, fă­ră să aibă prea multe legături cu ceilalți, să nu uite că sunt parte integrantă din familia mon­dială a adventiștilor de ziua a șaptea. Oameni credincioși vă aduc în fiecare zi înaintea Dom­nului în rugăciune, iar El ascultă, acționează și protejează. Indiferent că trăiți în cea mai iubi­toare de libertate țară din lume sau într-una din­tre cele mai restrictive, această legătură cu Cerul vă va ajuta atunci când vă veți simți descurajați sau izolați. Voi faceți parte dintr-o familie uni­versală, întrucât toți îngerii lui Dumnezeu sunt și ei chiar acolo, cu voi. Știu că Dumnezeu lu­crează la inimile multora din lumea aceasta pentru marea strigare finală. Când văd ce se întâmplă în atâtea situații pe tot globul, îmi dau seama că sfârșitul timpului este aproape. Dom­nul vine curând! Dumnezeu intervine într-un mod neobișnuit, iar ploaia târzie este gata să ca­dă. Ce privilegiu să facem parte din mișcarea ad­ventă în acest timp al istoriei! Așadar, priviți spre Domnul în orice moment. Înălțați-L pe Hristos, Cuvântul Său și neprihănirea Sa, slujirea Sa din sanctuar, puterea Sa mântuitoare în cadrul Ma­rii lupte, cele trei solii îngerești ale Sale, solia Sa în privința sănătății, misiunea Sa finală pen­tru lume și revenirea Sa în curând. Aveți curaj, îndrăzniți și, așa cum proclamă atât de frumos tema sesiunii Conferinței Generale 2015, „Scoa­lă-te, luminează-te! pentru că Isus vine!”

Joomla SEF URLs by Artio